home sweet home!

Va propun sa faceti un exercitiu simplu.
1. Iesiti pe o strada mare, un bulevard sau o artera principala a capitalei.
2. Uitati-va in jur.
3. Ingroziti-va!
Pe sus, pe jos, la stanga, la dreapta.... OAMENI!
In metrouri, in masini, in autobuze, in troleibuze, pe motociclete/scutere/biciclete(cei mai curajosi)... Pe jos pentru traditionalisti... OAMENI!
In case, blocuri, institutii publice, scoli, spitale, pe strazi... OAMENI
Bebelusi, copii, adolescenti, adulti, batrani... OAMENI!
Tarani cu mainile trecute de vreme, muncitori transpirati, intelectuali eruditi, politicieni imbogatiti subit, functionari plictisiti... OAMENI!
Concluzia: Bucurestiul e plin de oameni! Surpriza!

Romanii sunt tare destepti... pe principiul iarna nu-i ca vara, ne iau prin surprindere cele mai normale lucruri ca de exemplu prima ploaie, prima zapada, primul pom inflorit, prima caldura lesinatoare, primul accident, si de ce nu, prima aglomeratie.

E o ecuatie simpla in capul meu in momentul in care vad aglomeratia: Oameni+Oameni+Oameni+Oameni+MaiMultiOameni=Aglomeratie. Si ma intreb: oare sunt unicul om din Bucurestiul asta plin de oameni care se gandeste la asta?

...no man is an island...

e greu....e greu rau de tot sa stai izolat!
ideea e as follows: io, intr-o incerkre de a invata gramezi, tone, munti de informatii pretioase (NOT!) pt bac si/sau admitere am decis sa ma izolez! adik... as cruel as it sounds, sa nu intru pe mess...adik sa-mi rezum existenta sociala la putinele ore pe kre le mai petrec la scoala si kte o iesire pe ici pe colo cu fetele... pana aici suna constiincios si frumos din partea unei domnisoare kre isi evalueaza prioritatile si decide ierarhizarea lor dupa criterii academice.... urmari: lume alarmata cu intrebari de genu: dak m-am suparat, dak m-am imbolnavit, dak am murit, dak am fost rapita de extraterestrii.... dragutz si din partea lor! mda... numai k toate astea nu ajuta! how am i supposed to stay away from nice people???

da nu e numai asta.... ma uimesc pe mn insami cu kt calm si detasare privesc tot fenomenu asta al bacului si admiterii.... i couldn't care less! adik...evident k ma intereseaza kestiile astea, k altfel nu mi-as fi deranjat prioritatile kre shedeau fain frumos la locu lor cuminti minding their own business.... in afara de faptu k mi se par inutile majoritatea informatiilor pe kre le bag cu diverse unelte agricole in kpu meu de floricik de asfalt, mi se pare la fel de inutil sa faci meditatii.. cel putin la materiile de la filologie...bn admit kzuri exceptionale in kre nu ai profi buni (sau profi at all kre sa vina sa predea kt de prost pot ei da sa fie totusi acolo)....sau la mate/fizik si materii din astea unde nu prea poti sa inv tu de kpu tau... dar in rest.... meditatii=icky poo!

eh in spiritu asta rebel pe kre se pare k l-am avut dintotdeauna da a stat intr-un coltisor al firii mele plangand k nu e bagat in seama (k un emokid) eu am luat o maaaare decizie....si anume am decis sa nu fac meditatii! contrar asteptarilor (kiar ale mele) a inv singura e cea mai buna kestie kre mi s-a intamplat vreodata (ce dorky a sunat asta..ah well...might as well face it...s-ar putea sa am un pic-mai mult- de dorkyness in sistem...asta e...dak iti asumi riscuri din astea si inv singura...tre sa fii makr un pic dorky!) deci cum spuneam...sa inv singur e fffff tare! faci ce vrei knd vrei...inv in ritmu in kre vrei tu....fara k nimeni sa se tina de kpu tau, sa se uite la tn de 2 ori pe saptamana k si cum ai fi cel mai prost copil din lume pt k indraznesti sa nu sti kestiile pe kre atotputernicul(a) ti le preda... deci nu stiu dak v-ati prins pana acum, dar urasc meditatiile! :) numai k unlike others of my kind (adik uratori de meditatii) eu kiar fac ceva in sensu asta! si anume protestez! nah! simtiti-va revoltati de obraznicia mea! :))

deci am descoperit k am o parte englezeask in mn... si anume calmul! sa dezvoltam: eu, in comparatie cu ceilalti sunt k un 5 o'clock tea pe langa o noapte in club! sau k un stalp de lumina in cea mai aglomerata intersectie din lume! (undeva prin tokyo sau mexico city...alegerea voastra k tot km aia e...numai k difera culoarea si forma ochilor persoanelor kre trec pe acolo si dialectele vb de ele) toata lumea se agita pe langa mn si io raman as cool as a cucumber k sa demonstrez vastele mele cunostiinte de engleza (desi sunt sigura k expresia nu se mai foloseste din tineretea reginei angliei...da dak e in krte...might as well use it with u people kre nu ati sti dak mai e la moda sau nu! ) si e frumos baaah! e al dracului de frumos sa vezi lumea stresandu-se din kuza unor persoane stresante precum sunt meditatorii... si tu sa fii undeva in no mans land si sa inv cum si ce crezi tu de cuviinta! e o arta kestia asta...e kiar o simfonie!

dar nici nu m-am apukt bine de sportu asta si deja imi lipsesc iesirile si labareala din dupa-amiezele saptamanii.... concluzia evidenta: nu ma izolez complet...k dupa cum spune si titlu no man is an island.... si n-as putea... imi place prea mult sa rad in hohote k sa pot sa ma desprind de maimutzarealea cu prietenii! :) eh si uite asa ajungem la o "win-win situation"...adik... inv... dar nu atat de mult inkt sa nu am timp sa ies si io la o kfea sau kestii de genu... si toata lumea kstiga..adik mostly me! dar pe mai multe planuri! :)

si asta e my happy end! :) c'est finie la comedie! pt moment cel putin....

analize this!

dupa o zi in vant, park si cuvintele zboara mai repede...
ma tot gandesc la kestii importante, imi tot vine sa compun poezii..nu stiu ce e cu mine azi...poate k dupa o doza de iubitzel asa se intampla...eh...da nu e vb despre sentimentele mele in articolu asta.. sau ce-o fi el...
printre kestiile la kre ma gandeam(in loc sa inv la romana) era si faptul k in ziua de azi lucrurile sunt complicate...asta stie toata lumea...dar relatiile dintre oameni, oare s-or fi complikt si ele? eu una tind sa nu ma iau dupa cartile victoriene de genu Jane Austen sau altele la fel de siropoase...pe langa faptu k ma plictisesc ingrozitor si ma scot din minti cu imensitatea detaliilor, mi se pare complet ireal modu in kre personajele vb intre ele...e o kestie din aia pompoasa din kre n-ai intelege nimic dak nu ti-ar explik autoru undeva pe langa dialog. sau poate asa sa fi fost in realitate? sa fi fost lumea din jurul lor atat de plictisitoare inkt sa fie nevoiti sa inventeze ceva cu kre sa se intretina? adik sa stea ore intregi planifiknd o strategie de cucerire sau descifrand dialogu cu nu stiu ce pretendent? sau pur si simplu avand atat de mult timp liber (la lumea buna ma refer) au dezvoltat o gandire si un limbaj mai avansat, inaccesibil oamenilor din ziua de azi obisnuiti cu ritmul alert al vietii moderne?

si totusi nici azi nu e prea simplu... trebuie sa sti ce sa vb si cu cine, trebuie sa-ti dozezi cuvintele in asa fel inkt sa nu cumva sa spui ceva ce nu trebuia. trebuie sa stii sa-ti alegi prietenii, si sa stii sa diferentiezi adevaratii prieteni de amici sau cunostiinte si sa nu vb cu toti aceleasi lucruri. trebuie sa te prinzi dak cineva te baga in seama pt k ii place de tn, ii pari interesant, sau pur si simplu vrea ceva de la tine... si aici e si mai complikt zic eu.... pt k pe undeva fiekre dintre noi vrea ceva de la ceilalti... adik...cu un prieten te distrezi (deci vrei rasete si voie buna), cu celalalt prieten vb de scoala(deci vrei cunostiinte, teme etc.) unu dintre prieten iti e confident (deci vrei un umar si o ureche) si tot asa...e kestie de gramaj...adik sa stii sa masori ce si cat cu unu si cum si cand cu ceilalti...si pana la urma exista cam 1 prieten kre indeplineste toate conditiile si e si reciproc...si de multe ori unicu prieten ramane iubitu sau iubita, care pe parcurs se transforma in sot sau sotie...

iar dak e sa ne gandim la perechi, dragoste si kestii de genu e de mii de ori mai complikt dekt cu prietenii! acolo mai tre sa fie si o iubire, o scanteie, niste sentimente mai ciudate la mijloc...si mai tre sa sti sa intretii relatia si sa-ti dai mult mai mult silinta k sa mearga si sa intuiesti oarecum sentimentele si atitudinile celuilalt...

si uite asa ajungem sa avem nevoie de psihologi...trebuie sa recunosc k pe mn ma bulverseaza kteodata relatiile astea intra-umane si as prefera sa ma retrag in munti sa recapitulez ce s-a intamplat o data la kteva luni sa zicem...dar evident nu de multe ori se intampla sa am okzia sa fac asta, asa k ma multumesc cu o noapte nedormita si gandita intens, sau in cazurile care nu necesita atata atentie, o baie prelungita...

si acum revin la intrebarea mea initiala...oare s-or fi complikt relatiile dintre oameni? sau poate s-au facut mai superificiale? eu aleg prima optiune...eu cred k s-au complikt si astea k si restu lucrurilor...trecand pe langa faptu k suntem oricum mult mai multi (de vreo 3 ori mai multi k sa fiu exacta) dekt eram pe vremuri... si atunci km tot ce conta erau banii si nobletea familiei din kre proveneai pt a forma niste relatii...(din kte am inteles io de prin krti si filme...surse absolut precise de altfel :p) bn si acuma km tot asa e...da suntem mult mai ipocriti si nu spunem ce vrem de fapt, dam impresii gresite, mintim, ne ascundem sub masti, etc...

dar eu sunt convinsa k oamenii nu s-au schimbat si n-o sa se schimbe niciodata...dak se observa mai mult raul pe kre ni-l facem intre noi e pur si simplu pt k circula vestile mai repede...
si totusi...pt mn, fire sociabila, raman un mister relatiile...pt mn e o kestie mai mult instinctuala, ma las purtata de val si spun ce gandesc, crek asta e strategia de atac...observ ktva timp o persoana,(o pandesc adik) si dupa aia ma apropii de ea(adik atac) dak imi place ce vad!
deci sunt o felina...dar mai mult dekt o felina sunt un elefant pe o sfoara!

dar cum asta e alt subiect, unu mai intim si mai greu de dezvoltat, mai bn o lasam pe alta data!

piruetele vietii

o sa incep direct...fara introduceri si prostii de genu sunt nu stiu cine si imi place sa....

pentru ca it's all about me pe blogu asta... si o sa fac ce vreau eu! ideea e in felu urmator. doua puncte.

am avut o viata incredibil de ciudata pana acum...dar si incredibil de cool, marfa, misto si imprevizibila. am trait in 19 ani kt n-au trait unii in toata viata... deci concluzia: am niste parinti nebuni! :D si de aia ii iubesc! crek n-am stat intr-un loc niciodata mai mult de 2 ani... si dak am stat mai mult in acelasi oras m-am mutat dintr-o casa intr-alta... asta m-a facut si mai indecisa decat eram io de la mama natura...dar m-a si invatat multe kestii...mai ales sa traiesc viata! ador sa ma plimb si sa plec si sa explorez si ador sa descopar kestii si locuri noi si din astea...

crek e suficient sa spun k am trait in mexic 7 ani... si nici acolo intr-un singur loc...si am calatorit prin mexic mai mult dekt multi mexikni... :))

ai mei sunt genu kre la 40 de ani ink mai dau telefon pe la 11 (k mai devreme nu se trez) knd eu sunt la scoala si imi spun sa chiulesc k mergem la munte... sunt as cool as it gets! si nu i-as schimba pt nimic in lume! sunt niste tinerei dragutzi si haiosi si foarte destepti...some hell of parents! :))

eh si asta e backgroundu ffff pe scurt... si nu stiu de ce aveam impresia k o sa ma potolesc...da it just hit me! e imposibil! fucking not gonna happen! io sunt nebuna si o sa am o viata nebuna si plina de kestii din astea fulfilling si neasteptate.... asa....deci...de asta vreau sa fac o kestie pe kre mi-a propus-o Mami: o sa ma duc intr-o vara *sau poate un an* intr-o tara sa lucrez in baruri si sa have fun...sa traiesc viata de student nebun ce o sa fiu...si sa fac prostii si sa mor de foame p-acolo! nu ma intereseaza! pana acuma ce am facut am facut cu ai mei...si nu zic k asta ar fi urat..din potriva...cele mai nebune kestii tot cu ai mei le-am facut..si din kuza lor...dar crek e timpu sa fac nebuniile mele...cu prieteni...sau singura...nu conteaza really...dar im craving for liberty! paradoxal.... k crek am fff multa libertate oricum...da n-am independenta...si crek de fapt asta vreau...(io si cu kosovo!) vreau sa ma detasez un pic de ai mei...ar fi si kzu...k nah..19 ani...mai am putin si fac 20....si vreau...vreau multe! :D

dar asta in episodu urmator...k e tarzior... not that i care...da nah ce sa zici knd ai atatea de spus si nu sti de unde sa incepi?!

zici k te duci sa te culci...si lumea zice da...sigur....nebuna nebuna da tot merge si ea la scoala...k deh...kt de nebun sa fii totusi?!

asa k am sa plec...da promit sa revin! :) si prepare urselves...k am multe de zis!